Acasă › Istoricul ȘcoliiIstoricul Școlii
SCURTĂ ISTORIE A BISTRIȚEI BÂRGĂULUI. LEGENDE LOCALE
Fluviul viu al istoriei, nicicând secat, își adună afluenți din toate cele patru părți ale lumii, poposind pentru o clipă într-un loc mirific de pe Valea Bârgăului numit BISTRICIOARA. Acest loc ne definește prin istoria sa, ne pune în fața oglinzii existenței, ne conduce spre viitor prin poarta trecutului.
Nu știu alții cum sunt,dar eu când îmi amintesc de Bistricioara spun cred că aici s-a născut veșnicia și e raiul pe pământ. Vorba localnicilor cine be apă de aici nu mai pleacă, aci rămâne .Și așa am pățit si eu.Aceste locuri sunt o încântare pentru privire, suflet –pline de legende și istorie cu oameni de omenie,harnici,credincioși.
Valea Bârgăului este atestată arheologic încă din cele mai vechi timpuri din preistorie,chiar dacă pentru Bistrița Bărgăului dovezile nu sunt atât de vechi.Daco-geții, oameni harnici au fost cuceriți de romani în urma războaielor dintre anii 101-102,respectiv 105-106.Dacia devine provincie romană ,iar locuitorii săi vor fi romanizați.Deși localnicii vorbesc despre drumul romanilor din zona Măgurei ,istoricii actuali nu sunt de acord cu acest lucru.Limesul Daciei Romane trecea prin județul nostru pe la Ilișua-Livezile-Orheiul Bistriței.Nu poate fi contestat faptul că armatele romane au făcut incursiuni în zona Bârgăului.După retragerea romanilor din Dacia acest ținut a fost călcat de diferite popoare migratoare ,unele de origine slavă și tătară de la care au rămas denumiri pătrunse în toponimia locală.Denumirea Bistrița Bărgăului ar fi de origine slavă –BÂRG însemnând văgăună,fundătură,ascunzătoare ; Bistrița însemnând râul repede.
Deși au trecut mulți străini peste noi am rămas aici ajutați întotdeauna de religia și credința noastră sfântă.Tătarii sunt prezenți și azi prin Stâncile Tătărcii –protejate prin lege-unde a avut loc un conflict,iar o legendă locală vorbește depre o comoară ascunsă bine care nu vrea să fie scoasă la lumină. Istoricul C.C.Giurescu afirma că teritoriul Țării Bârgaielor se afla sub forma organizării obștilor sătești și a cnezatelor și voievodatelor în perioada 275-1247. Ulterior Transilvania va fi cucerită de regatul maghiar sec. XI-XIII, care nu reușesc însă să înlocuiască voievodatul-formă de organizare specific românească – cu principatul.
De la aceștia Transilvania trece la otomani, care în 1541 o vor organiza ca principat autonom. În toată această perioadă românii vor avea de suferit din cauza celor trei națiuni privilegiate-maghiari,sași și secui.Locuitorii din Țara Bârgăului vor fi transformați în țărani dependenți având numeroase obligații față de grofii/nobilii care-i stăpâneau,precum Bethlen și Apaffy , aparținând de comitatele Dăbâca și Solonocul Interior atestați documentar în anii 1317,1328,1336,1386.Prima atestare documentară cu numele de Borgo datează din 1317 ,când o comisie de funcționari face o împărțire de proprietăți în Munții Bârgăului pentru cele două familii, Țara Bârgăului devenind un vechi cnezat de vale în timpul regelui Carol Robert de Anjou(1308-1342) și domeniu feudal prin obișnuitul sistem al daniilor regale. În toată perioada feudalismului cel mai frecvent fenomen în această zonă a fost fenomenul băjeniilor-populația fuge fie în munți,fie în Moldova-din cauza asupririlor feudale.
Valea Bârgăului va fi cumpărată în anul 1506 de către sașii bistrițeni de la contele Nicolae Bethlen ,iar din 1529 intră în stăpânirea Moldovei odată cu cetatea Bistriței,primită de domnitorul Petru Rareș (1527-1538;1541-1546) pentru ajutorul oferit voievodului Transilvanei Ioan Zapolya(1510-1526) .Anul 1522 redă Țara Bârgăului nobililor Bethlen,pentru ca în anul 1600 să fie stăpânită timp de aproximativ 11 luni de domnitorul Mihai Viteazul spre marea bucurie a românilor.. Zona Bârgăului a fost organizată conform documentelor din 1506, respectiv 1579 în Borgo Inferior și Superior, respectiv Bârgăul de Jos și Bârgăul de Sus.Din ultimul s-au desprins localitățile Borgo Prund, Borgo Tiha, Borgo Mureșeni, Borgo Bistrița.
Un episod important din istoria Transilvaniei îl reprezintă trecerea acesteia sub stăpânirea Imperiului Habsburgic,oficial din anul 1699. Din ordinul împărătesei Maria Tereza (1740-1780) a fost înființat în anul 1762 Regimentul al II-lea Grăniceresc de Infanterie cu sediul la Năsăud care cuprindea 44 de comune din jurul Năsăudului, Valea Șieului și Valea Bârgăului. Statutul celei din urmă se schimbă odată cu conscripția militară din anul 1783 când, din ordinul împăratului Iosif al II-lea (1780-1790) domeniul Borgo este răscumpărat din proprietatea familiei Bethlen cu 700.000 de florini ( dintre care 300.000 plătiți imediat,iar pentru restul cedându-se domeniul Păuliș din Banat ) și încorporat Regimentului ,iar locuitorii au fost eliberați din starea de iobăgie.Conform acestei conscripții au fost consultați și locuitorii mai bătrâni și cu stare din fiecare localitate.
Din Borgo Bistrița au fost Selvan Chirilă și Buta Lupu-iobagi ai contelui Bethlen. Militarizarea ținutului era impusă de considerente de ordin militar. Curtea imperială de la Viena dorea un loc de comunicație cât mai ușor care să permită accesul spre Moldova al trupelor imperiale ,avantaj pe care trecătoarea Bârgăului îl avea și prin înrolarea localnicilor în regimentele grănicerești,efectivele unităților grănicerești și de linie au crescut.Aici nu a fost impusă condiția trecerii la catolicism.
Regimentul era format din 12 companii și era descentralizat,având Comandamentul general la Năsăud.Borgo Bistrița făcea parte din compania a III-a alături de Borgo-Prund,Tiha și Borgo Mureșeni.După militarizare a început o instrucție severă,obișnuind bărbații de aici cu mânuirea armelor ,cu serviciul de frontieră și cu disciplina militară.S-au luat de asemenea măsuri care urmăreau ridicarea standartului de viață a locuitorilor din comunele militarizate pentru a facilita îndeplinirea serviciului militar.
Comunele au fost sistematizate,casele răsfirate pe coline dărâmate iar populația mutată în vale sau la marginea râurilor,formându-se astfel,comune noi ordonate.Populația Borgo Bistriței a fost mutată de-a lungul Bistriței Ardelene ,localitatea fiind organizată ca unitate administrativă cu rang de comună în 1783 conform documentelor și primei monografii apărute în 1876 scrisă de preotul Vasile Pavel.Acesta amintește familii precum Gâțanii,Ciurenii,Brumenii,Tăncanii… S-au reparat drumuri,poduri și s-au construit altele noi.Au fost luate măsuri pentru raționalizarea agriculturii,creșterea vitelor s-a introdus cultura cartofilor,s-au constituit case comunale pentru evidența veniturilor comunelor.
În 1774 se dau ordine în privința administrării comunelor înființându-se posturi de pădurari,iar în 1781 urmează noi instrucțiuni referitoare la paza și administrarea pădurilor.Drumul spre Colibița a fost construit în 1839 .Perioada militarizării a fost una benefică pentru comunele românești din toate punctele de vedere.Numeroși copii ajung la studii în străinatate-Viena,Paris- un exemplu deosebit ar fi Constantin Pavel,dar și mulți alții.
În timpul revoluției pașoptiste ,Țara Bârgăului a fost teatrul unor operațiuni militare de mare anvergură ale Regimentului II de graniță năsăudean împotriva revoluționarilor maghiari conduși de generalul polonez I. Bem.În Borgo Bistrița au fost amenajate vorsponturi=locuri întărite,tabere militare.
Anul 1851 reprezintă începutul unei perioade dificile pentru locuitorii Bârgăului, regimentele grănicerești fiind desființate iar comunele au început să se administreze singure nu fără dificultăți.Urmărind emanciparea națională românii din această zonă trimit un memoriu Curții Imperiale de la Viena în 1860.Printre semnatarii acestuia din Borgo Bistrița au fost : Iacob Popandron, Teodor Beșa,George Georza,Cifor Cioanca,Vasile Pavel.Se formează în 1861 Districtul Autonom al Năsăudului împărțit în 6 cercuri-Borgo Bistrița făcea parte din cercul Borgo Prund.
Toți de același neam chiar dacă stăpâniți de alții, românii se bucură și se sprijină reciproc cu ocazia marilor evenimente naționale,cum au fost Unirea Principatelor Române în 1859,sau obținerea indepenței de stat a României în urma războiului din anii 1877-1878. Mișcarea memorandistă din 1892 a avut un puternic ecou în rândurile intelectualității din Valea Bărgăului ca replică la măsurile dure luate de autoritățile maghiare împotriva românilor trecuți sub stăpânirea dualistă din anul1867.Sub diferite forme românii luptau pentru drepturile lor.
Astfel membrii ASTREI ,printre care și Anchidim Candale și Simeon Monda din Borgo Bistrița, întruniți la Năsăud în octombrie 1893 militau pentru dezvoltarea și răspândirea culturii române.Cu toate acestea locuitorii își vedeau de treburile lor astfel : în 1852 s-a înființat fântâna de slatină de la Slătioara prin fruntașii Simionică Popandron și Vasile Uifălean ajutați de preotul Vasile Pavel ; în 1869 s-a construit drumul de pe Blaju ( Mureșeni- Colibița ),cu ajutorul tuturor comunelor din Bârgău ; în 1898 a fost finalizată construcția căii ferate pe ruta Bistrița-Borgo Bistrița.
La începutul secolului al XX-lea, tot mai mulți români transilvăneni,implicit bârgoveni, erau convinși că ridicarea lor materială și culturală depinde de Unirea cu patria-mamă România, că soarele de la București răsare. Primul război mondial a fost un război de întregire a neamului românesc .Pe Valea Bârgăului a generat numeroase frământări ce vor culmina în 1918 cu constituirea Consiliului Român Local și Gărzii Naționale Locale.Garda Națională Română din Borgo Bistrița l-a avut ca și comandant pe Pavel Ștefan.În 10 noiembrie 1918 la Borgo Prund s-au sfințit steagurile acestor organizații de pe Valea Bârgăului, iar Consiliul Local și-a trimis reprezentanți la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia.Marea Unire a însemnat însă și pierderea multor vieți omenești în timpul războiului. Perioada interbelică a fost perioada instaurării democrației românești,benefică și pentru locuitorii Bârgăului datorită următoarelor legi și reforme : 1918-introducerea votului universal; 1921-reforma agrară ; 1923 adoptarea Constituției Unificării ;1925-Legea pentru unificarea administrativă; 1926-Legea electorală. În anii 1920-1924 s-a construit calea ferată îngustă pe distanța Borgo Bistrița-Colibița,până în muntele Dălbidan și Colbul-cca 30 km,care asigura tranportul lemnului exploatat din păduri spre fabrica de cherestea din Borgo-Bistrița.Aceasta a fost distrusă în urma inundațiilor care au avut loc în 13 mai 1970.
În anul 1925 s-a schimbat denumirea localității din Borgo Bistrița în Bistrița-Bârgăului prin Decretul Regal Nr. 2465 publicat în Monitorul Oficial Nr.220 din 7 octombrie 1925.
Bucuria unei mare număr de români ardeleni ,implicit bârgoveni , privind unirea și libertatea va fi distrusă de crunta ocupație hortystă dintre anii 1940-1944.Mulți români au fost persecutați chiar și din Bistrița-Bârgăului prin abuzuri,dislocări și expulzări de populație,confiscări de bunuri,maghiarizare forțată,concentrare în detașamente de muncă,internarea în lagăre și închisori politice,crime individuale și colective.Merită amintiți cei chinuiți din Bistrița-Bârgăului : Hangan Anton,Spân Teodor, Capotă Toader,precum și mulți alții uciși în război.Retragerea hortystă a marcat sufletele bârgăuanilor în urma cruntului masacru de la poalele Muntelui Heniu din noaptea de 10 spre 11 octombrie 1944 .Atunci au murit ,pentru vina de a fi români, și doi locuitori ai comunei noastre : Popandron George (1882-1944) și Rogină Simion (1899-1944 ).După această dată acea parte din Transilvania pierdută va fi recuperată.
Locuitorii Bistriței Bârgăului au trecut de la o stăpânire străină la alta,de la o reorganizare admnistrativ teritorială la alta ,dar niciodată nu și-au pierdut credința în Dumnezeu,speranța.După al doilea război mondial se instaurează comunismul,controlat la început de sovietici.,care a însemnat o nouă perioadă de restricții pentru locuitorii comunei noastre. Zona Bârgăului nu a fost colectivizată fiind o zonă de munte, dar locuitorii nu au fost scutiți de numeroasele dări și obligații către stat. Anul 1989 aduce cu sine revenirea la democrație, ulterior România va fi integrată în NATO și UE. Mulți consăteni vor lua drumul străinătății pentru un trai mai bun ,dar cu durere în suflet , dor de casă și de cei dragi.Aceste locuri te vrăjesc prin oamenii săi,legende și natura sa.
Bistricioara,vechea denumire a localității noastre, are un trecut glorios,ancestral. Virtutea,curajul ,omenia,ajutorul oferit de câte ori ai nevoie,credința- sunt și azi atributele esențiale ale locuitorilor Bistriței-Bârgăului.
PROF. SIMIOANCA-RETEGAN SIMONA